O nouă zi din vacanţă,o nouă zi din viaţa mea,o zi în care mă trezesc în melodia ploii,o săptămână în care n-am făcut altceva decât să visez.Un aer proaspăt se tot învârte în jurul meu,lucru care mă face fericită.După lungi aşteptări în sfârşit simt răcoare,în sfârşit mă simt bine,în sfârşit pot spune :Nu-mi este cald!!!!.Aş putea repeta asta de zeci de ori.În această dimineaţă am vizitatori.I-am poftit în casă..însă nu m-au onorat cu prezenţa.Cu toate astea,eu încă îi mai aştept. Sunt ei- picuri incolori care s-au aşezat cuminţei la mine pe geam.Probabil că ei se mulţumesc cu atât.Sunt frumoşi.Respir parfumul lor,delicat şi nu mă mai satur.Fiecare diferiţi dar în acelaşi timp toţi reci şi micuţi.Vreau să vorbesc cu ei..poate că ar fi singuri care ar înţelege ce simt acum.Îi simt cum mă privesc timizi.Oare le este frică să vorbească??Oare le e frică de cuvintele noastre deformate??Chiar dacă sunt tăcuţi,mie îmi plac.Poate ar trebui să le ascult tăcerea pentru a le înţelege limbajul.
