Soarele toamna e dulce şi mângâie chipuri.

Via-i culeasă, inima promisă.

Vântul adună gânduri presărate de dor.

Ori ceru-i albastru, ori ochii tăi.

Murele-s dulci, însă nu ţin loc de sărut.

S-aud câinii-n sat cum latră şi liniştea cum se lasă.

Eu sunt a ta!

Zgomot de tren şi luminiţe.

Muzică bună şi ochişori mici.

Cu inima uşoară descopăr locurile din poveştile tale.

Praga sau oraşul meu.

Terasă cu flori viu colorate sau noi rătăciţi pe drum de ţară.

Cappuccino cu linguriţe mici să bem sau  limonadă din borcan.

Dimineaţă la mine sau la tine, niciunde nu-i dulcele acasă.

Sufletele noastră zboară de aici, acolo.

Mult nu există, puţin întotdeauna e.

Piure de castane sau ciocolată, nimic nu-i suficient de dulce în prezenţa ta.

Vrăjită sau îndrăgostită-s doar de tine, dragul meu!