Asculta mai multe audio Muzica
Stropii mici, incolori bat timizi în geam ca nu cumva să mă deranjeze. Chiar dacă nu e cu intenţie din partea lor, mă trezesc. Somnoroasă, iau scaunul de la calculator. După ce găsesc o poziţie comodă, încep să descopăr ce se petrece dincolo de geam. Deschid geamul ca să fiu mai aproape de Ei, să-i simt cum îmi ating trupul greoi de atâta somn. Spre surprinderea mea, sunt la fel de calzi ca astă vară, nu s-au schimbat. Un aer dulce, chiar înţepător, plin de prospeţime mă ridică de pe scaun ca şi cum ar fi vrut să-mi zică ceva. Aştept, dar nu se întâmplă nimic. În cameră e linişte, poate prea multă linişte...Straniu, dar îmi place! Ceva mă ţine acolo, nu mă lăsa să plec. Parcă aştept, pierdută cu privirea, să vină cineva. Să apari tu!...O întrebare poate prea copilăreasă îmi stăfulgeră mintea şi-mi măcină sufletul..-"tu oare te gândeşti la mine?"-Zâmbesc, realizând cât de naivă sunt uneori. Zâmbesc simţind cum uşor mă cuprinde o fericire interioară. Închid fereastra, ştiind că sper la ceva care nu se va împlini. Rămân acolo pentru a privi câteva secunde trecătorul mult prea trist şi grăbit ca să mă observe. El dispare înainte ca buzele mele să poată să scoată măcar o silabă moartă. Încerc să mă îndepărtez, dar privirea-mi rămâne aţintită pe acelaşi geam. Îţi văd chipul printre stropir ce se prelingeau...Imposibil, dar eşti tu! Însă schimbat. Zâmbesc din nou, de data asta cu poftă, realizând că mă amăgesc singură. Ştiu că nu este posibil să fii tu, cu toate că-mi doream să fii acolo, aprope de mine. Închid ochii ca tu să dispari. Dar nu. Tot acolo eşti! Acum fericit. Întorc capul spre ceas, apoi la geam. Nu mai eşti! Totul revine la normal, stropi alunecă pe geam, iar eu stau cu gândul la tine, cuprinsă de amintiri...